Depresie
Simptom
Dispoziție depresivă majoritatea zilei (raportată subiectiv sau observată de alții)
Pierderea interesului sau a plăcerii
Modificări semnificative ale greutății corporale (scădere sau creștere) sau modificări ale apetitului
Tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie)
Agitație sau lentoare psihomotorie
Oboseală sau pierderea energiei
Sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă sau inadecvată
Dificultăți de concentrare, gândire sau luare a deciziilor
Gânduri recurente despre moarte.
Debut si Evolutie
Tulburarea depresivă poate debuta la orice vârstă, deși primul episod apare frecvent în adolescență sau la vârsta adultă tânără, și, mai rar, la copii ori persoane în vârstă.
Evoluție:
Episodul depresiv major este, în general, episodic.
Netratat, poate dura câteva luni sau peste un an.
Remiterea poate apărea spontan sau ca urmare a intervențiilor terapeutice.
Riscul de reapariție a simptomelor crește cu fiecare episod.
Există și forme persistente de depresie, cu simptome cronice, dar mai puțin intense, care se pot menține pe parcursul a mai multor ani.
Comorbiditati
Tulburările de anxietate: tulburarea de anxietate generalizată, fobiile, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială și tulburarea obsesiv-compulsivă
Tulburările de consum de substanțe: consumul abuziv de alcool, droguri sau alte substanțe psihoactive
Tulburările de alimentație: anorexia nervoasă, bulimia nervoasă și tulburarea de alimentație compulsivă
Tulburările de personalitate: personalitățile borderline, evitantă, dependentă și negativistă (pasiv-agresivă)
Alte tulburări mintale: inclusiv tulburările bipolare, tulburările somatoforme și, în unele cazuri, schizofrenia sau tulburările schizoafective
Afecțiunile medicale generale: diabet, bolile cardiovasculare, accidentele vasculare cerebrale, afecțiunile oncologice sau boli autoimune
Global avem peste 264 de milioane de oameni care sufera de depresie. Procentual, femeile sunt mai afectate de depresie decat barbatii.
Tulburarile depresive incadreaza diverse forme de manifestare, de la tulburarea cu perturbare afectiva de tip disruptiv pana la tulburarea depresiva nespecifica. De aceea, vom enumera și celelalte tulburari depresive:
tulburarea depresiva majora (minim 5 simptome prezente in decursul a 2 saptamani),
tulburarea depresiva persistenta – distimia (este prezenta o dispozitie depresiva, pentru toata durata unei zile cu pauze scurte dar cu o durata de manifestare ce se intinde minim pe 2 ani la adulti si 1 an la copii si adolescenti),
tulburarea disformica premestruala (persistenta unei dispozitii labile, iritabile, disforie si simptome anxioase)
tulburarea depresiva indusa de substante sau medicamente (episoadele depresive sunt generate de ingestia, injectarea sau inhalarea unei substante)
tulburarea depresiva secundara unei afectiuni medicale (dispozitie depresiva cu diminuarea interesului sau a placerii in desfasurarea activitatiilor zilnice. Tabloul clinic este dat de efectul fiziologic generat de o afectiune medicala)
alta turburare depresiva specificata ( depresie recurenta de scurta durata – 2-13 zile – exista un instoric clinic, episod depresiv de scurta durata – 4-13 zile – fara istoric clinic, episod depresiv cu simptome insuficiente – manifestare de cel putin 2 saptamani – fara istoric clinic )
Componenta genetică în vulnerabilitatea la depresie
Această predispoziție nu se reduce însă la existența unei singure „gene a depresiei”, ci reflectă o serie de variații genetice ce pot influența reacțiile individului la stres, reglarea neurotransmițătorilor, răspunsul neuroendocrin și alte procese biologice asociate dispoziției.
Cu toate acestea, vulnerabilitatea genetică nu acționează izolat, ci în strânsă interacțiune cu factorii de mediu și psihologici, precum evenimentele de viață traumatizante, calitatea relațiilor interpersonale, susținerea socială, trăsăturile de personalitate și strategiile de coping utilizate de individ. În consecință, predispoziția genetică reprezintă doar o componentă a unui ansamblu complex de factori biologici, psihologici și sociali, care împreună pot contribui la apariția și menținerea tulburărilor depresive.
Prevenție și recuperare
Înțelegerea factorilor de risc și a semnelor timpurii este esențială pentru prevenirea episoadelor depresive ulterioare. Promovarea unui stil de viață echilibrat, menținerea unor relații sociale de susținere, gestionarea eficientă a stresului, practicarea exercițiilor fizice regulate și evitarea consumului excesiv de alcool sau alte substanțe pot contribui la reducerea riscului de recădere.
De asemenea, menținerea legăturii cu specialiștii în sănătate mintală și participarea la ședințe de întreținere în psihoterapie pot preveni reîntoarcerea simptomelor. Procesul de recuperare implică, adesea, acceptarea faptului că depresia poate fi o afecțiune recurentă, dar și faptul că instrumentele învățate în terapie și suportul adecvat pot ajuta persoana să își regăsească echilibrul interior.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT): Una dintre cele mai studiate și eficiente forme de terapie pentru depresie, CBT ajută la identificarea și modificarea tiparelor de gândire distorsionate și a comportamentelor neadaptative. Prin tehnici specifice, clientul învață strategii de adaptare și reziliență, precum și abilități de rezolvare a problemelor.
Tratament
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN)
Antidepresivele triciclice (ATC)
Antidepresivele atipice
- Inhibitorii de monoamino oxidază (IMAO)
Psihoterapie
Evaluarea inițială și conceptualizarea cazului (1-3 ședințe),
Psicoeducație și stabilirea obiectivelor (1-2 ședințe),
Identificarea, evaluarea și modificarea gândurilor negative (4-6 ședințe)
Activarea comportamentală și creșterea plăcerii (2-4 ședințe)
Abordarea convingerilor nucleare și a schemelor cognitive profunde (2-3 ședințe)
Consolidare, prevenția recăderilor și încheierea terapiei (2-3 ședințe)