Greșeli frecvente la școală sau la locul de muncă din cauza neatenției.
Dificultăți în menținerea atenției la sarcini sau activități de joacă.
Aparența de a nu asculta atunci când i se vorbește direct.
Nerespectarea instrucțiunilor și nefinalizarea sarcinilor.
Dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților.
Evitarea sau reticența față de sarcinile care necesită efort mental susținut.
Pierdere frecventă a obiectelor necesare pentru activități.
Ușor distras de stimuli externi.
Uitat frecvent în activitățile zilnice.
Agită sau bate din picioare în mod constant.
Se ridică în situații în care se așteaptă să rămână așezat.
Aleargă sau se cațără în situații nepotrivite.
Incapacitatea de a se juca sau de a se angaja în activități de relaxare în liniște.
Vorbește excesiv.
Răspunde înainte ca întrebările să fie complet formulate.
Dificultăți în a-și aștepta rândul.
Încetărilor frecvente pe ceilalți sau intervenții în conversații sau jocuri.

Debut:

Simptomele ADHD se manifestă înainte de vârsta de 12 ani, deși pot fi recunoscute mai târziu.

Factori Declanșatori:

Factori genetici și neurobiologici.

Mediul familial și școlar.

Experiențe traumatice sau stresante.

Evoluție:

Fără intervenție, simptomele pot persista și se pot agrava în timp, afectând performanța academică, profesională și relațiile interpersonale.

Cu tratament adecvat, inclusiv terapie comportamentală și medicație, simptomele pot fi gestionate eficient, îmbunătățind calitatea vieții.

ADHD este adesea asociată cu alte tulburări, inclusiv:

Tulburări de anxietate: Anxietate generalizată, atacuri de panică.

Tulburări depresive: Depresie majoră, distimie.

Tulburări de comportament: Tulburare de conduită, tulburare opozițională cu defiantă.

Tulburări de învățare: Dislexie, tulburări de procesare senzorială.

Tulburări de spectru autist: Interferențe în interacțiunea socială și comunicare.

Simptomele tulburării de deficit de atenție și/sau hiperactivitate (ADHD) trebuie să fie prezente pentru o perioadă de cel puțin 6 luni. Aceste simptome trebuie să fie inconsistente cu nivelul de dezvoltare al individului și să nu fie explicabile prin alte caracteristici normale pentru etapa de viață. Pentru stabilirea diagnosticului, este necesar ca anumite simptome caracteristice ADHD să fi fost evidente înainte de vârsta de 12 ani, conform DSM. Această precizare subliniază faptul că ADHD este o tulburare neurodezvolutivă cu debut timpuriu.
Simptomele trebuie să fie observabile în cel puțin două sau mai multe medii diferite. Exemple de astfel de medii includ:
Acasă;
La școală sau în mediul academic;
La locul de muncă;
În contexte sociale.

Simptomele ADHD trebuie să cauzeze o afectare semnificativă în funcționarea socială, academică sau profesională. De exemplu, dificultăți în menținerea relațiilor interpersonale, performanță academică scăzută sau productivitate redusă la locul de muncă.
Pentru a confirma diagnosticul, simptomele nu trebuie să fie mai bine explicate de alte tulburări psihice sau de sănătate, cum ar fi:

Tulburări de anxietate;
Depresie majoră;
Tulburări de spectru autist;
Tulburări de personalitate;
Alte condiții medicale generale.

ADHD poate fi clasificat în următoarele subtipuri, pe baza predominanței simptomelor:
Predominant cu neatenție (ADHD-I): Probleme persistente în menținerea atenției, organizării și finalizării sarcinilor. Omisiuni frecvente, distragere ușoară și uitare excesivă.
Predominant cu hiperactivitate/impulsivitate (ADHD-HI): Activitate motorie excesivă, dificultăți în a sta liniștit, comportament impulsiv care interferează cu activitățile zilnice.
Tip combinat (ADHD-C): Prezența atât a simptomelor de neatenție, cât și de hiperactivitate/impulsivitate, în proporții similare.
Severitate
Ușor – Simptomele cauzează doar afectare minimă a funcționării zilnice.
Moderat Nivel de afectare intermediar, în care simptomele sunt mai frecvente sau mai severe, dar nu incapacitează complet funcționarea.
Sever – Prezența unor simptome numeroase și persistente care cauzează o afectare funcțională semnificativă în toate domeniile de viață.

ADHD (Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) este o afecțiune complexă. Cercetările indică mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea acestei tulburări:

• Moștenire genetică: ADHD are o componentă genetică semnificativă. Studiile arată că membrii familiei unei persoane cu ADHD au un risc mai mare de a dezvolta această tulburare. Identificarea unor gene asociate cu funcționarea dopaminei sugerează o legătură între ADHD și mecanismele neurochimice ale creierului.
• Dezechilibre chimice în creier: ADHD este legat de niveluri anormale de neurotransmițători, în special dopamină și norepinefrină, care influențează reglarea atenției, impulsivității și comportamentului. Structuri cerebrale: Studiile de imagistică au identificat diferențe în anumite părți ale creierului, cum ar fi lobul frontal (implicat în planificare și controlul impulsurilor), care pot fi mai puțin dezvoltate sau mai puțin active.
• Expunerea la toxine: Expunerea la substanțe precum plumbul sau alte toxine în timpul sarcinii sau în copilărie poate crește riscul de ADHD. Fumatul și consumul de alcool în sarcină: Fumatul, consumul de alcool sau droguri de către mamă în timpul sarcinii pot afecta dezvoltarea creierului fătului.
• Nașterea prematură: Copiii născuți prematur sau cu greutate mică la naștere au un risc mai mare de ADHD.
• Deși ADHD nu este cauzat direct de factorii psihosociali, un mediu familial stresant, conflictele familiale sau traumele din copilărie pot agrava simptomele.

Mituri demontate
Consumul de zahăr: Nu există dovezi convingătoare că zahărul cauzează ADHD, deși poate influența temporar nivelul de energie sau comportamentul copiilor.
Televiziunea și tehnologia: Utilizarea excesivă a ecranelor nu este o cauză directă, dar poate afecta simptomele de neatenție.
ADHD rezultă dintr-o combinație de factori genetici, neurobiologici și de mediu. Interacțiunea complexă dintre acești factori duce la variații în modul în care fiecare persoană experimentează tulburarea. O înțelegere mai profundă a acestor cauze poate ajuta la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente.
Diagnosticul la adulți rămâne subdiagnosticat, iar comorbiditățile, cum ar fi tulburările de anxietate, complică tratamentul. Cercetările internaționale asupra accesului la tratament sunt insuficiente, mai ales în țările cu venituri reduse.
Supra-diagnosticarea și utilizarea excesivă a medicației, mai ales în cazul copiilor, ridică probleme etice majore. Este esențial ca fiecare caz să fie evaluat individual, iar tratamentul să fie adaptat nevoilor specifice.
OMS recunoaște ADHD ca o tulburare neurodezvoltamentală frecventă la copii și adolescenți, care poate persista până la vârsta adultă. Conform unui document al Biroului Regional pentru Mediterana de Est al OMS, ADHD este caracterizat prin neatenție, hiperactivitate și impulsivitate.
Un studiu publicat în Italian Journal of Pediatrics a realizat o meta-analiză care estimează prevalența globală a ADHD la copii între 7,6% și 5,6%, în funcție de grupa de vârstă.
Conform unei analize recente (ADHD EVIDENCE), prevalența globală a ADHD la adulți este estimată la 3,1%.

În România, datele epidemiologice privind ADHD sunt limitate. Conform unui articol publicat în SNPCAR, prevalența ADHD în populația generală este estimată între 5% și 10%, cu variații în funcție de criteriile și metodele de diagnostic utilizate.

Stimulante ale sistemului nervos central (SNC) – creșterea nivelurilor de dopamină și norepinefrină în creier, îmbunătățind astfel funcțiile executive, atenția și controlul impulsurilor.
Inhibitori selectivi ai recaptării norepinefrinei, agoniști alfa-2 adrenergici – pentru controlul simptomelor de hiperactivitate și atenție în cazurile în care stimulantele nu sunt tolerate sau eficiente.
Adjuvante pentru comorbidităț i- antidepresive atipice, reglatori ai ritmului circadian, reglatori ai ritmului circadian.
Beta-blocante – Controlul simptomelor fizice asociate anxietății, cum ar fi palpitațiile sau tremorul.
Diagnosticul de ADHD este pus de medicul psihiatru sau un neurolog.

Evaluare și clarificarea obiectivelor.
Identificarea gândurilor disfuncționale.
Restructurarea cognitivă.
Dezvoltarea abilităților organizatorice.
Implementarea strategiilor comportamentale.
Monitorizare și ajustare continuă.
Instrumente adiționale: carduri cu mesaje motivaționale, check-listuri.

Dacă ai căutat: depresie, stres, anxietate, dizabilitate intelectuală, tulburare, comunicare, tulburare de limbaj, balbism, autism, deficit de atenție, hiperactivitate, dislexie, dezvoltarea coordonării, ADHD, mișcări stereotipe, ticuri, tourette, neurodezvoltare, schizofrenie, halucinații, gândire dezorganizată, catatonie, psihoză, delir, schizoafectiv, afecțiuni medicale, mutism, catalepsie, negativism, grimase, nespecific, bipolar, ciclotimic, disruptiv, vid interior, distimia, labilitate emoțională, disformic, separare, mutism, selectivfobie, fobie socială, agorafobie, panică, disformic, delirant, personalitate, suicid, atac de panică, obsesiv-compulsiv, traumă, dificultăți, colecționarism, smulgere a părului, alopecie, cutanat, dermatilomania, obsesii, dismorfism corporal, gelozie, obsesiv, atașament, reactiv, dezinhibat, posttraumatic, acut, adaptare, disociat, identitate, amnezie, depersonalizare, derealizare, somatizare, nosofobică, neurologic, factic, alimentar, pica, ruminație, evitant, restrictiv, anorexie, bulimie, enurezis, encoprezis, insomnie, hipersomnie, narcolepsie, apneea, hipopneea, hipoventilație, ritm cardiac, parasomie, coșmar, picioare neliniștite, disfuncții sexuale, ejaculare întârziată, erectil, orgasm, excitație, precoce, disforia de gen, disruptiv, impulsuri, conduită, sfidător, exploziv, piromanie, cleptomanie, consum de substanțe, alcool, intoxicație, sevraj, cofeină, canabis, fenciclidină, halocinogen, inhalat, opioide, anxiolitice, sedativ, substanțe stimulante, delirium, neurocognitiv, alzheimer, parkinson, huntington, paranoid, schizoid, schizotipal, antisocial, borderline, histrionic, narcisic, evitant, dependent, parafilic, voyeurism, exhibiționism, frotteurism, masochism, sadism, pedofilie, fetișism, travestit, distonie, acatizie, diskinezie, neglijențe, boli mintale, tulburări, psiholog București, psiholog bun, psiholog online, psihoterapeut, sedință psihoterapie, psihoterapie online, psihoterapie în cabinet – acesta este rezultatul afișat pentru tine.