Tulburarea acuta de stres

• Reactii severe de stres si anxietate imediat dupa un eveniment traumatic.
• Reviviscențe, flash-back-uri sau coșmaruri legate de evenimentul traumatic.
• Evitarea amintirilor sau a stimulilor asociati evenimentului traumatic.
• Hiperactivitate autonomă, cum ar fi palpitații, transpirații și tremurături.
• Tulburări de somn și dificultăți de concentrare.
• Reacții de sperietura exagerate sau răspunsuri de luptă sau de fugă amplificate.

• Debutul simptomelor are loc în mod tipic în termen de 3 zile de la evenimentul traumatic și durează minim 3 zile și maxim 4 săptămâni.
• Dacă simptomele persistă pentru mai mult de 4 săptămâni și îndeplinesc criteriile pentru PTSD, diagnosticul se schimbă în Tulburare de stres post-traumatic (TSP).
• Unii indivizi pot reveni la funcționarea normală fără tratament, în timp ce alții pot necesita intervenție terapeutică pentru a preveni evoluția către TSP.

• Tulburări de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată sau tulburarea de panică.
• Tulburare de stres post-traumatic (TSP) – dacă simptomele persistă.
• Tulburări depresive.
• Tulburări ale consumului de alcool sau substanțe.
• Tulburări de somn.
• Tulburări somatice, incluzând dureri cronice sau alte simptome fizice fără o cauză medicală evidentă.

Tulburarea acută de stres (TAS)
La nivel global, un număr semnificativ de persoane sunt expuse la evenimente traumatice în cursul vieții lor. Procentual, se estimează că femeile pot fi mai susceptibile la a dezvolta TAS după expunerea la traume comparativ cu bărbații.
Tulburările legate de stres acut prezintă o gamă variată de manifestări, pornind de la răspunsuri imediate și intense după traumă până la simptome care pot persista timp îndelungat fără intervenție.

Tulburarea acută de stres (TAS) conform DSM
DSM clasifică Tulburarea acută de stres (TAS) ca fiind o reacție severă la un eveniment traumatic și specifică următoarele criterii diagnostice:

1. Expunere la un eveniment traumatic: Individul a fost expus la moarte, amenințat cu moartea, leziuni reale sau amenințări cu rănire gravă sau agresiune sexuală, fie prin experiență directă, fie ca martor al evenimentului.
2. Prezența a nouă (sau mai multe) dintre următoarele simptome, din oricare dintre cele cinci categorii, care apar de la eveniment și persistă timp de minimum 3 zile și maximum 4 săptămâni:
   • Intruziune: Reviviscențe, vise deranjante, reacții disociative sau reacții de surescitare la stimuli care amintesc de evenimentul traumatic.
   • Evitare: Evitarea gândurilor, sentimentelor sau informațiilor legate de evenimentul traumatic sau evitarea locurilor exterioare care amintesc de trauma.
   • Tulburări negative ale stării de spirit sau gândirii: Inabilitatea de a reaminti aspecte-cheie ale traumei, sentimente negative persistente, sentimente de distanțare de alții sau sentimente distorsionate precum a se învinovăți.
   • Arousal: Stări de iritabilitate, comportament agresiv, reacții de sperietură exagerate, dificultăți de concentrare sau probleme de somn.
   • Disociere: Simțul realității alterat, inabilitatea de a recunoaște sinele sau sentimente de detasare de sine sau corpul propriu.
3. Perturbare clinică semnificativă: Perturbarea cauzată de simptomele de mai sus este clinic semnificativă și interferează cu funcționarea normală în activitățile zilnice.
4. Durată: Durata perturbării (simptomele de mai sus) este de minimum 3 zile și maximum 4 săptămâni de la expunerea la evenimentul traumatic.
5. Nu este atribuibilă efectelor fiziologice ale unei substanțe sau unei alte afecțiuni medicale.

Tratamentul primar pentru TAS conform ghidurilor clinice este terapia cognitiv-comportamentală, care se concentrează pe restructurarea gândurilor disfuncționale și dezvoltarea abilităților de gestionare a stresului.

• Anxiolitice: Acestea pot fi utilizate pe termen scurt pentru a alina simptomele severe de anxietate.
• Sedative ușoare: Pot fi recomandate pentru a ajuta pacientul să doarmă în zilele următoare evenimentului traumatic.
• Beta-blocante: Acestea pot fi folosite pentru a reduce simptomele fizice ale anxietății, cum ar fi palpitațiile.

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Este cea mai frecvent recomandată terapie pentru TAS. TCC ajută persoanele să își înfrunte și să proceseze emoțiile legate de trauma trăită, înlocuind gândurile negative cu gânduri mai echilibrate.
• Terapia prin intermediul realității virtuale: Acest tip de terapie îi permite pacientului să se confrunte cu sursa traumei într-un mediu controlat și sigur.