Frica de Dentist: Înțelegerea și Abordarea prin Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT)

• Anxietate intensă: La gândul de a merge la dentist sau în timpul procedurilor dentare.
• Evitarea comportamentală: Tendința de a evita programările la dentist sau întârzierea tratamentului necesar.
• Reacții fiziologice: Simptome somatice precum palpitații, transpirații și tremurături la gândul de a merge la dentist.
• Răspunsuri de luptă sau de fugă: Reacții exagerate la vederea instrumentelor dentare sau în timpul procedurilor.

• Debutul: Poate apărea la orice vârstă, adesea declanșată de o experiență dentară negativă anterioară.
• Evoluția: Depinde de experiențe, expunerea la informații negative despre îngrijirea dentară și predispoziții personale.

• Tulburări de anxietate: Inclusiv tulburarea de anxietate generalizată sau tulburarea de panică.
• Tulburări depresive: Anxietatea severă legată de îngrijirea dentară poate fi asociată cu stări depresive.
• Tulburări legate de stres și PTSD: În cazuri unde există istoric de experiențe traumatice la dentist.

Istoric Clinic și Prevalență Globală

• Istoricul Clinic: Frica de dentist poate avea rădăcini în experiențe traumatice anterioare la dentist, inclusiv proceduri dureroase sau neplăcute.
• Prevalența Globală: Un procent semnificativ al populației experimentează un anumit grad de anxietate dentară.

Criterii de Diagnostic

• Cadrul General: frica de îngrijire medicală, inclusiv frica de dentist, este încadrată în categoria fobiilor specifice.
• Criterii de Diagnostic: Pentru a fi diagnosticată ca o fobie specifică, frica de dentist trebuie să fie persistentă, excesivă și irațională, provocând evitare activă sau suportare cu disconfort intens.
• Evaluarea Impactului: Fobia trebuie să interfereze semnificativ cu funcționarea normală a individului, inclusiv cu activitățile sociale, profesionale, sau alte arii importante ale vieții.
• Distincția față de Alte Tulburări: Trebuie făcută o distincție clară între frica de dentist și alte tulburări de anxietate sau fobii specifice, asigurându-se că simptomele nu sunt mai bine explicate de o altă tulburare mentală.
• Criterii Comune: Frica excesivă și persistentă de îngrijire dentară, evitarea procedurilor dentare și interferența cu funcționarea normală.

Strategii de Intervenție și Coping

• Medicație: Anxiolitice în cazuri severe pentru a gestiona simptomele acute.
• Suport Psihologic: Terapie individuală sau de grup pentru a dezvolta tehnici de coping.
• Educație și Autogestionare: Înțelegerea procedurilor dentare și învățarea autonomă a tehnicilor de relaxare.

Concluzie

Frica de dentist este o problemă complexă, necesitând o abordare atentă și personalizată. Utilizând principiile CBT, persoanele afectate pot obține control asupra fricii și îmbunătăți semnificativ calitatea vieții lor.

• Antidepresive: Medicamente precum inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) pot fi prescrise pentru a gestiona simptomele de anxietate generalizată.
• Benzodiazepine: În cazuri severe și pentru utilizare pe termen scurt, benzodiazepinele pot fi folosite pentru a reduce anxietatea acută specifică vizitelor la dentist.

• Expunerea Graduală: Discuții despre proceduri dentare, vizite scurte și neinvazive la dentist.
• Restructurarea Cognitivă: Contestarea gândurilor iraționale legate de îngrijirea dentară.
• Tehnici de Relaxare: Gestionarea răspunsurilor fiziologice de anxietate.