Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este una dintre cele mai cunoscute, dar adesea subdiagnosticate tulburări din sfera psihologiei și psihiatriei.

Amintiri intruzive – Coșmaruri, flashback-uri, retrăirea persistentă a evenimentului traumatic.

Evitare – Evitarea gândurilor, conversațiilor sau locurilor care amintesc de traumă.

Hiperexcitare – Hipervigilență, iritabilitate, insomnie, reacții de tresărire accentuată.

Alterări negative ale cogniției și dispoziției – Sentimente de neajutorare, vinovăție, anxietate, depresie, detașare emoțională.

Detașare socială – Tendința de izolare și retragere din situații sociale.

Simptome disociative (uneori) – Derealizare, depersonalizare, senzația de a fi „în afara propriului corp” ori de a percepe lumea ca ireală.

Perioada de debut: Simptomele pot apărea la scurt timp după incidentul traumatic sau pot fi întârziate, manifestându-se la câteva luni sau ani după experiență.

Evoluție clinică: Unele persoane pot prezenta o atenuare graduală a simptomelor atunci când beneficiază de suport emoțional și psihoterapeutic.

Altele se confruntă cu un pattern cronic, care necesită intervenții terapeutice susținute.

Factori de prognostic: Sprijin social adecvat, accesul la servicii specializate, rețeaua de suport familial și reziliența individuală pot influența semnificativ parcursul bolii.

Tulburări de dispoziție: Depresie majoră, Tulburare bipolară (în special episoade depresive sau hipomaniacale).

Tulburări de anxietate: Atacuri de panică, fobie socială, anxietate generalizată.

Tulburări legate de consumul de substanțe: Alcool, droguri, medicamente, uneori utilizate ca strategie de „auto-medicație” împotriva simptomelor.

Tulburări somatice: Dureri cronice sau alte afecțiuni fizice agravate de stres psihic.

Alte tulburări de personalitate: În unele cazuri, trăsături borderline sau evitante pot coexista, complicând tabloul clinic.

În peisajul psihotraumatologiei moderne, Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) continuă să fie un punct central al dezbaterii clinice și academice. În DSM, PTSD figurează în categoria tulburărilor relaționate cu traumele și factorii de stres, subliniindu-se în mod particular:

• Expunerea la eveniment traumatizant (direct, ca martor ori prin informații despre un pericol grav care privește persoanele apropiate).
• Simptome intruzive și reamintiri chinuitoare (flashback-uri, coșmaruri, distres psihic intens).
• Evitarea stimulilor, amintirilor sau contextelor asociate cu trauma.
• Alterări negative ale dispoziției și cogniției, precum vinovăție accentuată, neputință sau convingeri negative despre propria persoană.
• Hiperexcitare și reactivitate marcată, manifestate prin hipervigilență, iritabilitate, reacții de tresărire exagerată.

În ICD, se pune în prim-plan triada reamintire intruzivă, evitare persistentă și sentimentul continuu de amenințare. Mai mult decât atât, se recunoaște existența unei forme mai complexe – Complex PTSD (C-PTSD) –, caracterizată de dificultăți majore în reglarea emoțiilor, percepția negativă asupra sinelui și relații interpersonale profund perturbate.

Caracteristici și factorii cauzali:

• Reactivarea traumei: Deși evenimentul traumatic s-a consumat, persoana îl „retrăiește” în mod repetat la contactul cu stimuli declanșatori (mirosuri, sunete, imagini).
• Emoții copleșitoare și neputință: Mulți pacienți relatează un sentiment covârșitor de necontrol asupra propriilor stări emoționale, ca și cum trauma ar dicta reacțiile de zi cu zi.
• Dificultăți în relații: PTSD afectează semnificativ viața socială și familială; iritabilitatea, distanțarea emoțională și incapacitatea de a menține o conexiune empatică îi pot îndepărta pe cei apropiați.
• Evitarea: Poate deveni un mecanism disfuncțional de apărare. Fuga de amintiri și situații care „amintesc” de traumă aduce, pe termen lung, și mai multă izolare, accentuând simptomatologia.

Cauzele PTSD sunt, de regulă, multifactoriale:

• Biologice: Cercetările evidențiază implicarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenaliene, o hiperactivare a amigdalei și unele predispoziții genetice.
• Psihologice: Persoanele cu un istoric de traume anterioare, cu stiluri de coping ineficiente sau cu lipsă de suport emoțional sunt mai vulnerabile.
• Sociale și de mediu: Un context violent, situațiile de abuz sau expunerea cronică la stresori majori pot amplifica riscul de a dezvolta PTSD.

Într-un studiu longitudinal semnat de Cusack și colaboratorii (2016), s-a constatat că pacienții cu PTSD care au urmat psihoterapii special concepute pentru tratarea traumei (precum Terapia Cognitiv-Comportamentală axată pe traumă, Terapia prin Expunere sau EMDR) au înregistrat îmbunătățiri considerabile ale simptomelor. Este semnificativ faptul că ameliorarea a survenit în unele cazuri și în absența unui tratament medicamentos, lucru care evidențiază rolul crucial al intervenției psihoterapeutice la momentul potrivit. Concluzia unanimă: o abordare timpurie și sistematică a PTSD poate avea un impact major în reducerea și gestionarea simptomelor, permițând persoanelor afectate să recâștige un sentiment de control și stabilitate emoțională.

Antidepresive (SSRI, SNRI)

Sertralina, paroxetina sau venlafaxina sunt frecvent prescrise pentru reducerea intensității anxietății, depresiei și hipervigilenței.

Stabilizatoare de dispoziție

Se pot utiliza în cazurile cu labilitate emoțională marcată.

Antipsihotice atipice

Uneori adăugate ca terapie adjuvantă, mai ales atunci când există simptome disociative sau psihoze de scurtă durată.

Anxiolitice – Folosite cu precauție datorită potențialului de dependență.

Evaluarea Inițială și stabilirea relației terapeutice

Psihoeducație

Identificarea și monitorizarea GAN

Restructurarea cognitivă

Tehnici de expunere

Dezvoltarea abilităților de reglare emoțională și coping

Consolidarea schimbărilor și prevenirea recăderii

Evaluarea finală și feedback

Dacă ai căutat: depresie, stres, anxietate, dizabilitate intelectuală, tulburare, comunicare, tulburare de limbaj, balbism, autism, deficit de atenție, hiperactivitate, dislexie, dezvoltarea coordonării, ADHD, mișcări stereotipe, ticuri, tourette, neurodezvoltare, schizofrenie, halucinații, gândire dezorganizată, catatonie, psihoză, delir, schizoafectiv, afecțiuni medicale, mutism, catalepsie, negativism, grimase, nespecific, bipolar, ciclotimic, disruptiv, vid interior, distimia, labilitate emoțională, disformic, separare, mutism, selectivfobie, fobie socială, agorafobie, panică, disformic, delirant, personalitate, suicid, atac de panică, obsesiv-compulsiv, traumă, dificultăți, colecționarism, smulgere a părului, alopecie, cutanat, dermatilomania, obsesii, dismorfism corporal, gelozie, obsesiv, atașament, reactiv, dezinhibat, posttraumatic, acut, adaptare, disociat, identitate, amnezie, depersonalizare, derealizare, somatizare, nosofobică, neurologic, factic, alimentar, pica, ruminație, evitant, restrictiv, anorexie, bulimie, enurezis, encoprezis, insomnie, hipersomnie, narcolepsie, apneea, hipopneea, hipoventilație, ritm cardiac, parasomie, coșmar, picioare neliniștite, disfuncții sexuale, ejaculare întârziată, erectil, orgasm, excitație, precoce, disforia de gen, disruptiv, impulsuri, conduită, sfidător, exploziv, piromanie, cleptomanie, consum de substanțe, alcool, intoxicație, sevraj, cofeină, canabis, fenciclidină, halocinogen, inhalat, opioide, anxiolitice, sedativ, substanțe stimulante, delirium, neurocognitiv, alzheimer, parkinson, huntington, paranoid, schizoid, schizotipal, antisocial, borderline, histrionic, narcisic, evitant, dependent, parafilic, voyeurism, exhibiționism, frotteurism, masochism, sadism, pedofilie, fetișism, travestit, distonie, acatizie, diskinezie, neglijențe, boli mintale, tulburări, psiholog București, psiholog bun, psiholog online, psihoterapeut, sedință psihoterapie, psihoterapie online, psihoterapie în cabinet – acesta este rezultatul afișat pentru tine.