Tricotilomania este o tulburare de control al impulsurilor, încadrată în categoria tulburărilor obsesiv-compulsive și înrudite. Se manifestă printr-o nevoie recurentă, copleșitoare și dificil de controlat de a smulge fire de păr din propriul corp — de regulă din scalp, sprâncene, gene, dar uneori și din alte zone.

• Smulgare recurentă a părului, cu pierdere vizibilă.
• Încercări repetate, eșuate, de oprire.
• Nu este cauzată de o afecțiune medicală sau altă tulburare mintală.
• Posibile ritualuri asociate: examinare, atingere, ingerare.
• Frecvent însoțită de rușine, vinovăție, suferință.

• Debutul are loc de regulă în perioada prepubertară sau adolescență timpurie
• Poate apărea brusc sau gradual.
• DSM notează că evoluția este cronică, dar fluctuantă, cu episoade recurente de activare și remisie parțială.
• Severitatea poate varia în funcție de stresul psihosocial, de prezența altor tulburări mintale și de susținerea externă.

• Tulburări de anxietate (inclusiv anxietate generalizată și fobii sociale)
• Tulburare depresivă majoră
• Tulburare obsesiv-compulsivă
• Tulburări legate de utilizarea substanțelor
• Tulburări de alimentație (în special bulimia nervoasă)
• Altetulburări de comportament repetitiv centrat pe corp (ex. excoriația – smulgerea pielii)

Când smulgerea părului ascunde o suferință – Ce este tricotilomania?

Când gestul devine suferință tăcută

Mulți oameni își trec mâna prin păr în momente de stres sau concentrare. Dar pentru unele persoane, acest gest capătă o intensitate copleșitoare. Încep să smulgă fire de păr compulsiv – din sprâncene, gene, scalp – uneori ore întregi, fără să-și dea seama, alteori cu o vinovăție apăsătoare.
Aceasta nu este o simplă „ticneală”. Nu este un moft. Este o tulburare psihologică reală (tulburarea de smulgere a părului), care doare, izolează și rupe încrederea în sine.

Ce este tricotilomania?

Tricotilomania este o tulburare de control al impulsurilor, clasificată în categoria tulburărilor obsesiv-compulsive și înrudite. Se manifestă printr-o nevoie recurentă și irezistibilă de a smulge părul, însoțită adesea de un sentiment de tensiune înainte și de o ușurare temporară după.
Persoanele afectate nu aleg acest comportament. De multe ori, se luptă ani întregi cu rușine, eforturi de ascundere și întrebări dureroase:„De ce fac asta?”, „O să scap vreodată?”, „Sunt defect(ă)?”

Criterii DSM – Un diagnostic, nu o etichetă

Diagnosticul clinic se bazează pe cinci criterii esențiale:
Smulgarea repetată a părului, cu pierderi vizibile.
Încercări nereușite de a opri comportamentul.
Suferință emoțională sau afectare funcțională semnificativă.
Absența unei cauze medicale (ex: alopecie).
Comportamentul nu este explicat de o altă tulburare mintală.
Este important de spus: diagnosticul nu e o etichetă, ci o hartă spre înțelegere și adaptare la nevoile reale ale celui/celei care trece prin această etapă.

De ce apare? Ce o menține?

Tricotilomania nu este o problemă de voință. Este o combinație între factori genetici, neurobiologici, traume sau stres cronic și dificultăți de reglare emoțională.
Smulgerea părului poate apărea:
Automat, fără conștientizare, în stări de reverie, stres sau oboseală.
Focalizat, ca o formă conștientă de calmare a disconfortului interior.
Comportamentul este întreținut de:
Întăriri negative: reducerea tensiunii, anxietății sau furiei.
Întăriri pozitive: satisfacția tactilă sau senzația de control.
Distorsiuni cognitive: „Nu pot să mă opresc”, „Mă ajută să mă liniștesc”, „Doar un fir, apoi mă opresc…”

Cum se tratează? Speranța vine din acțiune

Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT) este tratamentul de primă linie.
Principalele componente:
Monitorizarea comportamentului – învățarea momentelor vulnerabile.
Răspuns alternativ – gesturi incompatibile cu smulgerea (ex: strângerea pumnului).
Tehnici de reglare emoțională – respirație, mindfulness, restructurare cognitivă.
Psihopeducație și prevenirea recăderii – învățarea funcționării mecanismului.

Ce spun cele mai noi studii?

ACT- CBT pentru terapeuți – Studiu publicat în Behaviour Therapy (2025)
Design: trial randomizat, 119 terapeuți licențiați, program de formare ACT+HRT online + consultanță 6 luni.
Rezultate cheie:
+78% creștere în scorurile de cunoaștere teoretică a tratamentelor pentru tricotilomanie.
+64% creștere a încrederii în aplicarea intervenției (self-rated).
+49% creștere în numărul de pacienți tratați efectiv cu BFRB-uri după 6 luni.
87% dintre terapeuți au raportat o mai bună pregătire în gestionarea cazurilor rezistente.
Concluzie: Formarea specializată ACT+HRT îmbunătățește semnificativ calitatea și accesibilitatea terapiei CBT pentru tulburările comportamentale repetitive (inclusiv tricotilomanie).

CBT (HRT) prin telepsihoterapie

Studiu de caz, Prim Care Companion CNS Disorders, 2025Caz: adolescentă (15 ani), tratament complet online timp de 6 săptămâni, prin videoterapie și auto-monitorizare digitală.
Rezultate observate:
70% reducere a numărului de fire smulse zilnic (de la 30–40 la 10 în 3 săptămâni).
Reducere semnificativă a simptomelor de anxietate asociate (cu 2 puncte pe scala SCARED).
Îmbunătățire marcată a funcționării școlare și sociale (auto-raport și observație parentală).
Nicio recădere la 1 lună post-tratament.
Concluzie: Tele-HRT este o metodă eficientă, tolerabilă și scalabilă pentru pacienți care nu au acces direct la terapie în persoană.

Tricotilomania este adesea o tulburare cronică, dar nu fără speranță. Cu sprijin adecvat și tratament psihologic personalizat, comportamentul poate fi redus semnificativ, iar sentimentul de control recâștigat.
Recăderile nu sunt eșecuri, ci parte firească din procesul de schimbare. Fiecare pas contează.

Impactul netratării tricotilomaniei (tulburarea de smulgere a părului) asupra individului:

Afectare psihologică

Distres emoțional constant – Rușine, vinovăție și frustrare legate de lipsa de control.
Creșterea simptomelor de anxietate și depresie – Comorbidități frecvente care se pot accentua în absența tratamentului.
Disociere și deconectare – Unii indivizi experimentează stări disociative sau pierderea conștienței comportamentului în timpul episoadelor de smulgere.
Idei suicidare – Studiile arată că între 15–20% dintre pacienți raportează gânduri suicidare, în special în formele severe și cronice.

Izolare socială și stigmatizare

Evitarea contactului social – Frica de a fi judecat pentru zonele fără păr sau comportamentul compulsiv duce la retragere socială.
Probleme în viața profesională și academică – Concentrarea scade, apar întârzieri sau absenteism cauzat de anxietate și evitare.
Afectarea relațiilor – Persoanele afectate pot evita intimitatea, relațiile apropiate sau activitățile publice (ex. mersul la coafor, sportul).

Complicații fizice

Alopecie ireversibilă – Smulgerea repetată poate duce la distrugerea foliculilor de păr, cu pierdere permanentă.
Infecții locale – Zonele afectate pot dezvolta dermatite sau foliculite.
Tricobezoar (în caz de tricofagie) – Ingerarea părului poate cauza obstrucții gastrointestinale grave, uneori necesitând intervenție chirurgicală.

Cronificarea tulburării

Întărirea mecanismelor compulsive – Cu timpul, comportamentul devine automatizat și mai greu de întrerupt.
Scăderea reactivității emoționale – Persoana poate ajunge să nu mai simtă nici plăcere, nici rușine, ci doar o obișnuință compulsivă epuizantă.
Rezistență crescută la tratament – Cu cât debutul este mai timpuriu și durata mai lungă, cu atât răspunsul terapeutic poate fi mai slab.

Asupra aparținătorilor (familie, parteneri, colegi):

Familia (părinți, frați, copii)

Distres emoțional secundar: Părinții pot resimți neputință, frustrare, vinovăție sau anxietate legată de imposibilitatea de a ajuta.
Conflicte interpersonale: Pot apărea tensiuni cauzate de neînțelegeri ale comportamentului (“De ce nu te oprești?”), uneori însoțite de control parental excesiv sau invalidare.
Modificarea dinamicii familiale: Resursele emoționale și atenția pot fi concentrate pe persoana afectată, în detrimentul celorlalți membri.
Risc de hiperimplicare: În unele cazuri, părinții dezvoltă comportamente de supraveghere constantă, crescând stresul relațional.

Partenerii de viață

Scăderea intimității emoționale și fizice: Persoanele afectate pot evita apropierea sau dezvăluirea comportamentului, ceea ce duce la distanțare.
Neînțelegeri legate de natura tulburării: Lipsa de informare poate genera interpretări eronate („o face intenționat”, „e o problemă de voință”), afectând încrederea și sprijinul reciproc.Stres relațional cronic: Partenerii pot oscila între empatie și epuizare, în special în lipsa unui cadru de sprijin psihologic sau educațional.

Colegii și mediul profesional

Stigmatizare și judecăți eronate: Prezența semnelor vizibile (alopecie, lipsa genelor/sprâncenelor) poate duce la interpretări negative sau glume nepotrivite.
Reducerea performanței în echipă: Dificultățile de concentrare sau absenteismul cauzat de impactul emoțional pot afecta colaborarea și încrederea.
Nevoia de adaptări: În unele cazuri, persoanele afectate necesită modificări de program, spațiu de lucru sau flexibilitate în sarcini, ceea ce presupune deschidere și instruire adecvată în echipă.

N-acetilcisteină (NAC)
Eficiență: răspuns pozitiv la 50% dintre adulți (Grant et al., 2009)
Primă opțiune în forme fără comorbiditate majoră
SSRI (fluoxetină, sertralină, escitalopram)
Indicați în prezența comorbidităților afective; nu este recomandat ca monoterapie în forme izolate
Antipsihotice atipice (ex. olanzapină)
Indicat în: cazuri severe, impulsivitate, disociere, non-răspuns la SSRI/NAC
Alte opțiuni (cu evidență limitată)

Monitorizare activă:
Ține un jurnal zilnic.
Identifică tiparele.
Introducerea unui răspuns alternativ:
Alege un comportament incompatibil.
Repetă acest răspuns.
Reglare emoțională:
Învață să recunoști ce emoție declanșează.
Exersează 1-2 tehnici de calmare zilnic.
Modifică mediului care favorizează/însoțește acest comportament
Lucrează la prevenirea recăderilor

Dacă ai căutat: depresie, stres, anxietate, dizabilitate intelectuală, tulburare, comunicare, tulburare de limbaj, balbism, autism, deficit de atenție, hiperactivitate, dislexie, dezvoltarea coordonării, ADHD, mișcări stereotipe, ticuri, tourette, neurodezvoltare, schizofrenie, halucinații, gândire dezorganizată, catatonie, psihoză, delir, schizoafectiv, afecțiuni medicale, mutism, catalepsie, negativism, grimase, nespecific, bipolar, ciclotimic, disruptiv, vid interior, distimia, labilitate emoțională, disformic, separare, mutism, selectivfobie, fobie socială, agorafobie, panică, disformic, delirant, personalitate, suicid, atac de panică, obsesiv-compulsiv, traumă, dificultăți, colecționarism, smulgere a părului, alopecie, cutanat, dermatilomania, obsesii, dismorfism corporal, gelozie, obsesiv, atașament, reactiv, dezinhibat, posttraumatic, acut, adaptare, disociat, identitate, amnezie, depersonalizare, derealizare, somatizare, nosofobică, neurologic, factic, alimentar, pica, ruminație, evitant, restrictiv, anorexie, bulimie, enurezis, encoprezis, insomnie, hipersomnie, narcolepsie, apneea, hipopneea, hipoventilație, ritm cardiac, parasomie, coșmar, picioare neliniștite, disfuncții sexuale, ejaculare întârziată, erectil, orgasm, excitație, precoce, disforia de gen, disruptiv, impulsuri, conduită, sfidător, exploziv, piromanie, cleptomanie, consum de substanțe, alcool, intoxicație, sevraj, cofeină, canabis, fenciclidină, halocinogen, inhalat, opioide, anxiolitice, sedativ, substanțe stimulante, delirium, neurocognitiv, alzheimer, parkinson, huntington, paranoid, schizoid, schizotipal, antisocial, borderline, histrionic, narcisic, evitant, dependent, parafilic, voyeurism, exhibiționism, frotteurism, masochism, sadism, pedofilie, fetișism, travestit, distonie, acatizie, diskinezie, neglijențe, boli mintale, tulburări, psiholog București, psiholog bun, psiholog online, psihoterapeut, sedință psihoterapie, psihoterapie online, psihoterapie în cabinet – acesta este rezultatul afișat pentru tine.