Această fișă îți oferă un cadru structurat pentru a identifica, înțelege și modifica gândurile, emoțiile și comportamentele asociate anxietății.

Tulburarea de anxietate de separare:
Frică sau anxietate excesivă și neadecvată față de nivelul de dezvoltare, legată de separarea de persoanele față de care individul este puternic atașat (părinți, îngrijitori).
Teama persistă cel puțin 4 săptămâni la copii/adolescenți și în general 6 luni sau mai mult la adulți.
Provoacă distress semnificativ sau afectare a funcționării.
Mutismul selectiv:
Incapacitatea constantă a copilului de a vorbi în situații sociale specifice unde se așteaptă să vorbească (ex. la școală), în ciuda faptului că vorbirea este normală în alte situații.
Persistă cel puțin 1 lună (nu limitat doar la prima lună de școală).
Interferență cu realizările educaționale, profesionale sau cu comunicarea socială.
Fobiile specifice:
Frică sau anxietate intensă cu privire la un obiect sau o situație specifică (ex: zbor, înălțimi, animale, injectări, sânge).
Situația fobică este evitată sau îndurată cu anxietate intensă.
Frica sau evitarea persistă cel puțin 6 luni.
Provoacă distress semnificativ sau afectare a funcționării.
Tulburarea de anxietate socială:
Frică sau anxietate intensă față de una sau mai multe situații sociale în care persoana se teme că va fi judecată, criticată sau evaluată negativ de ceilalți.
Situațiile sociale provoacă anxietate aproape de fiecare dată și sunt evitate sau îndurate cu teamă intensă.
Persistă cel puțin 6 luni.
Duce la distress semnificativ sau afectare a funcționării.
Tulburarea de panică:
Atacuri de panică recurente și neașteptate (un atac de panică este o creștere bruscă a fricii intense sau a disconfortului intens, care atinge un apogeu în câteva minute, însoțită de simptome somatice și cognitive: palpitații, tremurături, senzație de sufocare, teama de a înnebuni, de a muri, etc.).
După cel puțin unul dintre atacuri, cel puțin o lună de îngrijorare persistentă legată de alte atacuri de panică sau de consecințele lor, și/sau schimbare semnificativă a comportamentului (ex. evitarea activităților, a exercițiului fizic, a locurilor necunoscute).
Agorafobia:
Frică sau anxietate marcată cu privire la două (sau mai multe) situații distincte: utilizarea transportului public, spații deschise, spații închise, așteptarea la coadă sau mulțimi, a fi în afara casei singur.
Individul se teme sau evită aceste situații din cauza gândului că scăparea ar putea fi dificilă sau ajutorul nu ar fi disponibil în cazul apariției unui atac de panică sau a altor simptome incapacizante sau jenant.
Persistă cel puțin 6 luni.
Cauzează distress semnificativ sau afectare a funcționării.
Tulburarea de anxietate generalizată:
Anxietate și îngrijorare excesivă, dificil de controlat, în legătură cu o varietate de evenimente sau activități (ex. muncă, școală, sănătate, finanțe), prezente în majoritatea zilelor, timp de cel puțin 6 luni.
Asociată cu 3 sau mai multe simptome (1 la copii): neliniște, fatigabilitate ușoară, dificultăți de concentrare, iritabilitate, tensiune musculară, tulburări de somn.
Cauzează distress semnificativ sau afectare a funcționării.
Tulburări de anxietate induse de substanțe/medicamente:
Anxietate sau atacuri de panică considerabile, care apar în timpul sau imediat după intoxicație sau sevraj de substanțe (ex. droguri, medicamente), sau în urma expunerii la un medicament.
Evidențele clinice și de laborator sugerează că tulburarea este consecința directă a substanței.
Tulburări de anxietate datorate unei alte afecțiuni medicale:
Anxietatea este considerată a fi o consecință fiziologică directă a unei afecțiuni medicale (ex. hipertiroidism).
Cauzează distress semnificativ sau afectare a funcționării.
Alte tulburări de anxietate specificate:
Simptomele predominante de anxietate provocă distress semnificativ sau afectare a funcționării, dar nu îndeplinesc criteriile complete pentru niciuna dintre tulburările specifice.
Clinicianul notează motivul specific pentru care prezentarea nu îndeplinește criteriile complete (ex. anxietate limitată la un număr mai scurt de luni decât cerut).
Tulburări de anxietate nespecificate:
Simptome predominante de anxietate, dar nu sunt îndeplinite criteriile complete pentru o anumită tulburare de anxietate, iar clinicianul nu specifică motivul.

Tulburarea de anxietate de separare

Debutul în copilărie poate predispune la continuarea simptomelor sau la dezvoltarea altor tulburări de anxietate în viața adultă. Intervenția timpurie poate îmbunătăți prognosticul.

Mutismul selectiv

Fără intervenție, mutismul selectiv poate persista și se poate asocia ulterior cu Tulburarea de anxietate socială. Intervențiile cognitive-comportamentale și de expunere timpurie pot îmbunătăți prognosticul.

Fobiile specifice

Fobiile specifice netratate pot deveni cronice, deși uneori severitatea poate scădea spontan. Terapia de expunere este eficientă și asociată cu un prognostic bun.

Tulburarea de anxietate socială

Debutul timpuriu și lipsa intervenției pot duce la un curs cronic, afectând funcționarea socială și profesională pe termen lung. Tratamentul (terapie cognitiv-comportamentală, medicație) poate îmbunătăți semnificativ prognosticul.

Tulburarea de panică

Fără tratament, poate exista un curs cronic, cu episoade de intensitate variabilă. Intervenția (medicație, CBT) îmbunătățește prognosticul, reducând frecvența atacurilor și a comportamentelor de evitare.

Agorafobia

Poate deveni cronică dacă este netratată. Evitarea persistă și menține tulburarea. Tratamentul prin expunere treptată și terapie cognitiv-comportamentală poate conduce la remisie sau ameliorare semnificativă.

Tulburarea de anxietate generalizată

Adesea un curs cronic și fluctuant. Debutul timpuriu poate sugera un prognostic mai dificil, însă tratamentul (terapie cognitiv-comportamentală, medicație) poate reduce semnificativ simptomele și îmbunătăți funcționarea.

Tulburări de anxietate induse de substanțe/medicamente

Prognosticul depinde de întreruperea consumului de substanțe și tratarea problemelor asociate. Odată ce substanța nu mai este prezentă, simptomele anxioase pot să se reducă.

Tulburări de anxietate datorate unei alte afecțiuni medicale

Evoluția depinde de tratamentul și controlul afecțiunii medicale subiacente. Odată gestionată cauza medicală, simptomele anxioase pot să se atenueze.

Alte tulburări de anxietate specificate

Evoluția depinde de gravitatea simptomelor, de factorii individuali și de accesul la tratament. În unele cazuri, pot fi precursori ai unei tulburări clar definite sau pot regresa spontan.

Tulburări de anxietate nespecificate

Pot evolua către o tulburare de anxietate definită mai clar, dacă simptomele persistă și devin mai bine conturate în timp.

Intervențiile psihoterapeutice și, dacă este cazul, medicația pot îmbunătăți simptomele și pot preveni dezvoltarea unei tulburări mai severe.