Tulburarea Delirantă este caracterizată prin prezența unuia sau mai multor deliruri non-bizarre care persistă pentru cel puțin o lună. Aceasta se distinge prin absența altor simptome psihotice majore și prin impactul relativ limitat asupra funcționării cotidiene, în afara domeniului afectat direct de deliruri.
Simptom
- convingeri false dar ferm ancorate care pot părea plauzibile, dar sunt de fapt neîntemeiate și ireale.
- delirurile pot include teme de persecuție, jelozie patologică, grandiozitate, iubire nerealistă (erotomanie) sau o boală somatică inventată.
- în afara contextului delirurilor, persoanele afectate pot menține o funcționare socială și ocupațională relativ adecvată.
- nu există halucinații evidente sau alte semne de schizofrenie, deși pot apărea iritabilitate, furie sau comportament litigios ca răspuns la credințele delirante.
Debut si Evolutie
- Tulburarea delirantă apare frecvent la vârsta adultă mijlocie sau mai târziu, adesea fără un istoric prealabil de disfuncție psihologică semnificativă.
- Tulburarea tinde să fie cronică, cu fluctuații în intensitatea delirurilor, care pot deveni mai persistente fără tratament adecvat.
Comorbiditati
- comorbiditățile cu tulburări de anxietate și depresive sunt frecvente, deoarece delirurile pot cauza stres semnificativ.
- în cazuri rare, delirurile pot fi asociate cu tulburări cognitive incipiente, în special la pacienții în vârstă.
Simptome:
- Deliruri Persistente: Convingeri false și rigide care nu sunt schimbate în ciuda dovezilor contrare.
- Funcționare Aparent Normală: În afara temelor delirante, funcționarea cotidiană a persoanelor poate părea neafectată.
- Lipsa Halucinațiilor: Spre deosebire de alte tulburări psihotice, tulburarea delirantă nu implică halucinații frecvente sau semnificative.
Diagnostic: Conform DSM-5 și ICD-11, diagnosticarea tulburării delirante necesită prezența delirurilor non-bizarre pentru cel puțin o lună, fără evidența unei schizofrenii sau a unei tulburări de dispoziție cu trăsături psihotice. Diagnosticul se bazează pe evaluări amănunțite realizate de psihiatri, care includ observații clinice detaliate și, în unele cazuri, teste neuropsihologice pentru a exclude alte condiții neurologice sau medicale.
Intervenții Terapeutice:
- Tratament Farmacologic: Antipsihoticele atipice, cum ar fi risperidona sau olanzapina, sunt adesea prescrise pentru a reduce severitatea și frecvența delirurilor.
- Terapie Cognitiv-Comportamentală (CBT): CBT este utilizată pentru a ajuta pacienții să recunoască și să conteste veridicitatea convingerilor delirante, să învețe strategii de coping și să gestioneze orice anxietate sau stres asociat.
- Intervenții Psihosociale: Programe de sprijin și grupuri de suport pot ajuta la îmbunătățirea adaptării sociale și la reducerea izolării.
- Educație și Suport pentru Familie: Instruirea membrilor familiei despre natura tulburării și despre modurile de suport eficiente poate facilita un mediu mai înțelegător și suportiv acasă.
Prevalența și Impactul Tulburării Delirante: Se estimează că tulburarea delirantă afectează un procent mic din populație, dar impactul său asupra vieții individuale și a celor din jur poate fi profund. Delirurile pot duce la comportamente disfuncționale, probleme în relațiile interpersonale și dificultăți în menținerea unui loc de muncă.
Evoluție și Prognostic:
Tulburarea delirantă poate avea o durată variabilă, cu perioade de exacerbare și remisie. Intervențiile timpurii și managementul adecvat al simptomelor pot îmbunătăți semnificativ prognosticul și calitatea vieții pacienților.
Tulburarea delirantă necesită o abordare atentă și personalizată. Prin recunoașterea simptomelor și accesarea tratamentelor adecvate, inclusiv suport psihoterapeutic și farmacologic, persoanele afectate pot atinge un grad semnificativ de stabilizare a simptomelor. Recunoașterea timpurie și intervenția adecvată sunt esențiale pentru a îmbunătăți calitatea vieții celor afectați.
Tratament
- Antipsihotice: Medicamentele antipsihotice sunt adesea prescrise pentru a ajuta la diminuarea intensității și frecvenței delirurilor. Antipsihoticele atipice, cum ar fi risperidona (Risperdal), olanzapina (Zyprexa) sau quetiapina (Seroquel), sunt frecvent utilizate datorită profilului lor mai favorabil de efecte secundare comparativ cu antipsihoticele tipice. În cazuri mai severe sau rezistente la tratament, pot fi considerate și antipsihoticele mai vechi, cum ar fi haloperidolul.
- Alte Medicamente: În cazuri selecte, când tulburarea delirantă este însoțită de anxietate sau depresie severă, pot fi utilizate în combinație și antidepresive sau medicamente anxiolitice.
Psihoterapie
- crearea unui mediu sigur și suportiv în care clientul să se simtă confortabil
- demonstrarea empatiei și validarea experiențelor clientului
- explicarea conceptelor de gânduri automate și distorsionate
- stabilirea scopului terapiei
- încurajarea clientului să înregistreze gândurile delirante
- utilizarea unor jurnale de gânduri pentru a identifica modele
- tehnicilor de contestare a validității și utilității gândurilor delirante
- tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă și relaxarea musculară progresivă
- îmbunătățirea abilităților sociale și la construirea unui suport social robust
- urmărirea obiectivelor funcționale
- revizuirea periodică a progreselor realizate
- discutarea strategiilor de prevenire a recăderilor
Dacă ai căutat: depresie, stres, anxietate, dizabilitate intelectuală, tulburare, comunicare, tulburare de limbaj, balbism, autism, deficit de atenție, hiperactivitate, dislexie, dezvoltarea coordonării, ADHD, mișcări stereotipe, ticuri, tourette, neurodezvoltare, schizofrenie, halucinații, gândire dezorganizată, catatonie, psihoză, delir, schizoafectiv, afecțiuni medicale, mutism, catalepsie, negativism, grimase, nespecific, bipolar, ciclotimic, disruptiv, vid interior, distimia, labilitate emoțională, disformic, separare, mutism, selectivfobie, fobie socială, agorafobie, panică, disformic, delirant, personalitate, suicid, atac de panică, obsesiv-compulsiv, traumă, dificultăți, colecționarism, smulgere a părului, alopecie, cutanat, dermatilomania, obsesii, dismorfism corporal, gelozie, obsesiv, atașament, reactiv, dezinhibat, posttraumatic, acut, adaptare, disociat, identitate, amnezie, depersonalizare, derealizare, somatizare, nosofobică, neurologic, factic, alimentar, pica, ruminație, evitant, restrictiv, anorexie, bulimie, enurezis, encoprezis, insomnie, hipersomnie, narcolepsie, apneea, hipopneea, hipoventilație, ritm cardiac, parasomie, coșmar, picioare neliniștite, disfuncții sexuale, ejaculare întârziată, erectil, orgasm, excitație, precoce, disforia de gen, disruptiv, impulsuri, conduită, sfidător, exploziv, piromanie, cleptomanie, consum de substanțe, alcool, intoxicație, sevraj, cofeină, canabis, fenciclidină, halocinogen, inhalat, opioide, anxiolitice, sedativ, substanțe stimulante, delirium, neurocognitiv, alzheimer, parkinson, huntington, paranoid, schizoid, schizotipal, antisocial, borderline, histrionic, narcisic, evitant, dependent, parafilic, voyeurism, exhibiționism, frotteurism, masochism, sadism, pedofilie, fetișism, travestit, distonie, acatizie, diskinezie, neglijențe, boli mintale, tulburări, psiholog București, psiholog bun, psiholog online, psihoterapeut, sedință psihoterapie, psihoterapie online, psihoterapie în cabinet – acesta este rezultatul afișat pentru tine.