Frica de Ascensor: Înțelegerea și Abordarea prin Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT)

• Anxietate intensă: La gândul de a folosi un ascensor sau în timpul folosirii acestuia.
• Evitarea comportamentală: Evitarea situațiilor în care trebuie folosit un ascensor.
• Reacții fiziologice: Simptome somatice precum palpitații, transpirații și tremurături atunci când este expus la ascensor.
• Răspunsuri de luptă sau de fugă: Reacții exagerate în prezența sau anticiparea folosirii unui ascensor.

• Debutul poate apărea la orice vârstă, frecvent în copilărie sau adolescență.
• Evoluția depinde de factori individuali, inclusiv experiențe traumatice anterioare sau predispoziții genetice.

• Tulburări de anxietate: cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată sau tulburarea de panică.
• Tulburări depresive: în unele cazuri.

Frica de ascensor, o formă specifică de fobie, se manifestă ca o teamă irațională și intensă de a folosi ascensoare. Această fobie poate avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi a unei persoane.

Istoric Clinic și Prevalență Globală

• Istoricul Clinic: Deși nu există o dată specifică de apariție a acestei fobii, frica de ascensor poate avea rădăcini în evenimente traumatice legate de ascensoare sau spații închise, precum și în alte anxietăți specifice (de exemplu, claustrofobie).
• Prevalența Globală: Statistici precise privind prevalența globală a fricii de ascensor sunt limitate, dar se știe că fobiile specifice, în general, afectează o proporție semnificativă a populației mondiale. Studiile sugerează că până la 10% din populație poate suferi de diferite fobii specifice în cursul vieții.

Criterii de Diagnostic

• DSM-5: Deși DSM-5 nu categorizează frica de ascensor ca o tulburare separată, aceasta este adesea inclusă sub fobiile specifice.
• ICD-11: Similar, ICD-11 nu identifică frica de ascensor ca o entitate diagnostică distinctă, dar o include în categoria fobiilor specifice.
• Criterii Comune: Frica excesivă și persistentă specifică folosirii ascensoarelor, evitarea sau suportarea cu un disconfort semnificativ a ascensoarelor, și interferența cu funcționarea normală.

Strategii de intervenție și coping

• Medicație: Utilizarea anxioliticelor poate fi indicată în cazurile severe pentru a gestiona simptomele acute.
• Suport psihologic: Terapie individuală sau de grup pentru a oferi suport emoțional și a dezvolta tehnici de coping.
• Educație și autogestionare: Încurajarea autoconștientizării și învățarea autonomă a tehnicilor de relaxare și gestionare a anxietății.

Concluzie

Frica de ascensor este o problemă reală și complexă, care necesită o abordare atentă și personalizată. Prin utilizarea principiilor CBT, persoanele afectate pot obține un control mai bun asupra fricii lor și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții lor.

• Anxiolitice: În cazuri severe, pentru a gestiona simptomele de anxietate pe termen scurt.
• Terapie de Suport: Grupuri de suport sau terapie individuală pentru încurajarea și sprijinirea procesului de vindecare.
• Tehnici de Gestionare a Stresului: Învățarea și practicarea tehnicilor de relaxare pentru a reduce anxietatea generală.

• Expunerea Graduală: Începând cu imaginația utilizării unui ascensor, progresând către expunerea reală.
• Restructurarea Cognitivă: Identificarea și contestarea gândurilor iraționale legate de folosirea ascensoarelor.
• Tehnici de Relaxare: Învățarea gestionării răspunsurilor fiziologice de anxietate prin respirație profundă și relaxare musculară progresivă.